Sunt o Cutie de/cu chibrituri
Cred că oricine poate să spună liber că e o cutie de chibrituri (mai ales eu). Ce inseamnă asta?
Priveşte puţin în spatele tău. Vezi cum vin, trec pe lângă şi pleacă o sumedenie de oameni? Nu mă refer la cei pe care îi vezi în instituţia în care înveţi sau la cei ce merg în acelaşi maxitaxi cu tine. Vorbesc de persoane care au însemnat ceva pentru tine, fie că sunt foşti(te) iubiţi(te), prieteni din copilărie, neamuri sau personalităţi din istorie care într-un fel sau altul au avut o influienţă asupra ta. Deci toţi luaţi la un loc reprezintă chibriturile. Vin, se ating de tine, interacţionaţi, după care se aprind (la tine în minte, în conştiinţă) şi într-un final - se sting (fie că îi uiţi sau se ascund undeva sub conştient). Dar metafora este un fleac. Principalul motiv pentru care am iscat-o, este efectul pe care îl lasă chibritul după ce s-a aprins. Ca să se aprindă, a trebuit să se frece de suprafaţa cutiei… Converteşte acum metafora! Ai fost zgârâiat, şters, uzat. Un singur chibrite nu lasă mare semn, nu-i nimic, a putut să se frece de o margine astfel încât nici să nu se observe. Dar nu e un singur chibrit, cât de singur(a) ai fi.
Nu o să continuu, fiindcă filosofii mereu analizează o problemă practic până la capăt, iar mie şi multora ne place să mai gândim pentru noi. Nu sunt filosof. Deci să vedem cine şi cum o termină ).
