Blogul unui Ibovnic

Ateismul e religie, o religie numită NOM!

Teoria noastră nu este chiar aşa de complicată. Ce ai auzit despre Noua Ordine Mondială (în continuare NOM)? NOM sau altfel spus Noua Orânduire Internaţională nu este altceva decât o politică pe cât de tâmpită, pe atât de genială şi straşnică, un mod de a ţine omenirea în frâu, indiferent de religie, naţionalitate, rasă şi alte diferenţieri tâmpite ale oamenilor (de altfel diferenţierea tot de cei cu NOM-ul a fost făcută cândva). Deci NOM-ul presupune un guvern mondial unic, o armată unică, o politică unică (indiferent care e), o religie unică, o limbă, o istorie, o singură cultură. Sună frumos nu? De ce să mai luptăm dar? Putem trăi cu toţii într-o armonie şi frăţie strânsă. Nu-i rasizm, nu-i naţionalizm, nu-s fanatici religioşi… nu-s probleme! Rai, nu? Dar întotdeauna se găseşte un „dar” Îţi place comunismul, fosta URSS? Nu? Atunci nu înţeleg de ce îţi place NOM-ul… Îţi place nazismul, fascismul sau poate eşti pasionat de istorie şi eşti deacord cu ideia cruciadelor sau a holocaustului? Nu? Dacă e aşa, zău că nu te înţeleg! Ideia e că toate cele enumerate mai sus, au şi fost tentative de a trece la NOM. Primele două războaie mondiale, războiul din Afganistan, Vietnam, Irak, Cecenia, tot continentul african, mai nou cel din China şi Indonezia şi cele ce urmează, fie alte războaie mondiale sau deja bine planificate şi semideclarate Iranului, Siriei, Serbiei, Greciei… nu sunt altceva decât calea cea mai directă spre realizarea NOM-ului. Opa… am zis cumva de războaie? Să mă iertaţi. În definiţia NOM-ului era vorba de pace şi înţelegere, dar aici se vorbeşte de război. Ştii… nu ştiu cum pe tine, dar pe mine mă pune pe gânduri: „războaie de dragul păcii”… Wow! Cool fraţilor, nu-i aşa? Sună ca un căcat. Ideia e că războaiele sunt teatre reale. Oricine, mai ales marile puteri îşi doresc să domine lumea întreagă. Putere! Bani! Control! Ispită… ispită… drăcie, ce faci tu din lume?
Războaiele nu sunt neînţelegeri, neînţelegerile nu sunt probleme, iar dacă nu sunt probleme, rezultă că nici nu merge vorba despre rezolvare, soluţii, stresuri… Totul este pus la cale de una şi aceeaşi minte, de unii şi aceiaşi oameni cu aceeaşi mentalitate de mii de ani, de aceleaşi familii, clanuri. Pun pariu că nu eşti deacord. Şi ştiu de ce… şi o să încerc să fiu înţeles. Deci, spuneam că războaiele sunt făcute de una şi aceeaşi mână, de acelaşi cap. Ar reieşi că cineva îşi face rău lui însuşi, dar nu e chiar aşa. Rău nu-şi face, fiindcă nu el luptă. Luptă oamenii prostiţi de cei de sus. Ne-au prostit atunci când ne-au pus să dăm jurământul atunci când ne-au înrolat în armată (forţat prin lege) sau alternativa. Prin jurământul tău (forţat, dar totodată benevol) te-ai semnat undeva prin documentele lor că în caz că nu vei lupta pentru „apărarea patriei”, eşti deacord să te închidă la răcoare pe ani grei.  Nu ai ştiut, nu? Desigur, acolo era scris altceva şi chiar ai citit-o în glas către o turmă de apărători de patrie ca şi tine.
Pentru ce se fac războaie? Crezi că din cauza că nu vorbiţi aceeaşi limbă sau că sunteţi cu mult mai diferiţi la fizic, gândire, religie? Aşa învăţăm noi la şcoală, nu? Ideologiile diferite fac ca lumea să se urască… aha… să le zică asta găinilor, care dacă să le comparăm cu oamenii, faptul că sunt proaste le face mai deştepte decât pe oameni, fiindcă ele nici nu au cum să gândească, pe când omul poate, dar nu vrea. Războaiele trebuiesc ca nu cumva voi să îmbogăţiţi, ca nu cumva să aveţi ce pune pe masă şi să vă hrăniţi copii, ca să staţi prin întuneric şi să vă fie frică că „vecinul e mai puternic şi ne-a distrus”. Pe naiba… Voi luptaţi, vă omorâţi, vă plângeţi, reconstruiţi, învăţaţi tot din gafele voastre, apoi iar vă măcelăriţi şi tot aşa. Deci voi vă faceţi probleme. Cui îi pasă că eu sunt român şi că tu eşti rus, american, cecen, francez, italian; eu sunt ortodox, iar tu catolic, iahovist, adventist, protestant; eu alb, iar tu negru, galben, roşu… ţie îţi pasă că suntem „aşa de diferiţi”? Mie nu. Sunt om şi văd în faţa mea încă un om, de oriunde ai fi venit. Te respect – mă respecţi, te iubesc – mă iubeşti, ţin la tine – ţii la mine… oare diferenţa trebuie să ne facă limba cuţit şi pumnii maşină de tocat carne vie? Război le trebuiesc celora de sus, deseori nici preşedinţii celor mai mari state nu se pot pune cu ei, defapt nimeni nu se poate pune cu ei atâta timp cât voi îi alimentaţi şi îi susţineţi. Un exemplu ar fi expreşedintele SUA dl. Kenedy. Nu a dovdit să spună lumii că în spatele lui stă o organizaţie straşnică şi că l-au pus în genunchi pe preşedintele celei mai puternice ţări din lume, cum a şi fost asasinat. Misterul asasinării nu vă trezesc întrebări?
Hai să-i reamintim pe cei mai înflăcăraţi adepţi ai NOM-ului:
Faraonii – visul cărora erau să-şi vadă împărăţiile nu doar peste pământurile Africii, ci şi în exteriorul ei. Nu au ajuns mai departe însă.
Alexandru Macedon – sub conducerea sa a trezit groaza în toate noroadele lumii şi şi-a supus practic jumate de glob, dar din fericire asasinat de camarazi trădători.
Chinghis Khaan – un iscusit nebun de genial, popoarele cădeau ca spicele lovite de grindină în faţa lui.
Iulius Caesar (predecesorii şi succesorii lui) – conducătorul măreţului Imperiu Roman, care tare visa să se extindă peste toată lumea.
Napoleon – un găinar francez care a uitat unde îi este coteţul, şi a fost prins de un vulpoi de gât şi strivit.
I.V. Stalin – „marele luptător” contra „capitalismului diavolesc”, supune naţiuni întregi.
A. Hitler – „eliberatorul lumii” de ghiara evreiască mondială, mare visător…

Toţi cei de mai sus şi mulţi alţii au visat la o lume cu o singură conducere, şi punctul comun îl vedem prin tirania şi politica lor satanic de hapsână. Acum crezi că nu mai avem din ăştea? Sigur că avem, numai că şi-au schimbat politica. Da… sunt autoritari, răi, dar deja nu duc războaie de cucerire a noi teritorii, ei „luptă cu terrorismul”, „au grijă de securitatea noastră”

va urma…