Blogul unui Ibovnic

Şi Satan e înger… (un vis de o viaţă)

Pe când iarba era de un verde dulce ochilor,
Pe când pârâiaşul cânta ghioceilor,
Pe când curcubeul era puntea visurilor,
Şi norii - leagăn Sfântului Soare,

Din Împărăţia Nistrului un îngeraş s-a coborât…
Dar copil fiind, m-am uitat la el, şi aripi nu am văzut…

Da… era nu unul… doi
Un îngeraş - Dor, pe-al doilea Satan îl chema
Cel din urmă aripile Dorului le ascundea
Dar copilul nici pe Satan nu îl vedea…

Îngerii căzuţi sunt iluzionişti înrăiţi
Iar Santan e mare profesionist…

Copilul orb fiind, aripile i le frângea în joc
Dorul plângând tolera… înţelegea tot
Când din Împărăţia Visurilor un strigăt s-a vărsat
Satan iarăşi la pământ… copilului aripile i s-au arătat.

va urma…